Ghiocelul (Galanthus L.)

Ghiocelul (Galanthus L.) este un gen de plante bulboase din familia Amaryllidaceae, plante care înfloresc printre primele la începutul primăverii.

Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis).

Ghioceii nu trebuie confundați cu două plante asemănătoare, lușca (Leucojum vernum) și ghiocelul bogat (Leucojum aestivium); acestea sunt mult mai mari și au toate cele șase petale de aceeași mărime, deși unele specii de Galanthus au segmentele interioare de aceeași mărime cu cele exterioare.Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte, lipsite de frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus nivalis are în jur de 15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în zonele temperate nordice. Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă, bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară.Răspândirea se face prin bulbi, fie prin diviziunea atentă a lor când planta este matură, fie prin mutare când planta este în hibernare, imediat după ce frunzele se ofilesc; se poate răspândi și prin semințe.

Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble (Galanthus nivalis f. pleniflorus 'Flore Pleno'), care diferă în principiu prin mărime și floare și prin perioada de înflorire cu flori duble. anunta sosirea primaverii.

Lăcrămioarea

Lăcrămioara (lat. Convallaria majalis) este o specie de plante erbacee, perene prin rizom, încadrate în genul Convallaria, familia Ruscaceae. Anterior, planta se afla în familia Liliaceae sau Convallariaceae. Mai este denumită și mărgăritar, dumbrăvioară, clopoțele sau iarba Sfântului Gheorghe.

Există trei subspecii care au fost considerate specii diferite de unii botaniști:

*Convallaria majalis var. keiskei - în China și Japonia, cu fructe roșii și flori în formă de castron.

*Convallaria majalis var. majalis - în Eurasia, cu petalele albe.

*Convallaria majalis var. montana - în SUA, cu o dungă verde pe nervura principală a petalelor florilor.Tulpina este înaltă de 15-25 cm, încadrată de două frunze mari, eliptice, cu nervatură arcuată. La capătul tulpinii se află o inflorescență simplă. Florile sunt albe, cu peduncul scurt, intens și plăcut mirositoare. Fructele sunt bace sferice, de un roșu aprins.Poate fi întâlnită în păduri de foioase, tufărișuri, lunci, regiuni deluroase și de câmpie din Europa, nordul Asiei și America de Nord.

Planta preferă umbra parțială sau totală. Plantate sub copaci sau arbuști pot forma un covor. Sunt de efect în zone umbrite, unde puține alte plante cresc. Are nevoie de umiditate permanentă pentru ca frunzele să nu se îngălbenească.Principalele substanțe active sunt :

glicozide toxicecu acțiune cardiotonică: convaloatoxină, convalozidă, convaltoxol

saponozide: convalarină, convalamarină

acizi diverși

esențe parfumate

carbonat de calciu

mici cantități de ulei volatil sunt prezente în flori.Infuzia, maceratul și tinctura de lăcrămioară se pot folosi numai sub control medical pentru tratarea afecțiunilor cardiace, a migrenelor de natură nervoasă, a nevralgiilor și amețelilor, având totodată și efecte diuretice. Orice autoterapie este contraindicată, planta fiind extrem de toxică.