Macul De Câmp

Caractere de recunoaştere : Erectă, înaltă de 20-90 cm, cu tulpini numeroase ; rădă­cina : pivotantă, albicioasă. Tulpina : ade­sea ramificată, cu peri deşi, erecţi, aspri ; frunzele : foarte păroase, cele bazale neregulat penat-sectate, peţiolate, cu numeroşi dinţi pe margine ; cele tulpinale sesile, mai reduse, lobate sau dinţate ; flori : solitare, pe un peduncul lung şi păros, formate din 2 sepale mari, cu dia­metrul pînă la  10  cm, verzi,  păroase,caduce, 4 petale roşii intens cu sau fără pată la bază, iar în centrul florii numeroase stamine înconjurînd ovarul ; fruct : capsulă pînă Ia 2 cm terminată cu un disc stelat ; în interior numeroase seminţe reniforme, brun-închise.

 Materia primă: Flores Rhoeados - petale de culoare roşu-violet, cu sau fără pete negre la bază. Miros specific, gust amărui, mucilaginos.

Ecologie şi răspîndire : Plantă tipică ca buruiană de semănături, mai ales la cereale, puţind fi intîlnită şi în mirişti, marginea drumurilor şi a căilor ferate. Creşte numai in lumină directă, suportînd tempera­turi ridicate. Faţă de sol nu are pretenţii deosebite faţă de textură, crescînd şi pe soluri argiloase sau nisipoase, cere însă să fie bogate şi cu mult calciu.

Altitudinal se întîlneşte în zona de cimpie şi deal, putîndu-se recolta în toate judeţele din aceste zone. Datorită erbicidării culturilor, aria macului de cîmp se restrînge şi bazinele sînt fluctuante. Experimental au fost făcute si culturi.