Mușețel (Matricaria chamomilla)

Musețelul este o plantă erbacee, anuală, spontană, atingând o inăltime între 20 și 60 cm. și mult ramificată, cu flori grupate în capitule terminale. Marginea fiecărui capitul este ocupată de flori albe, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori tubuloase, galben-aurii. Receptaculul capitulului, plan la începutul înfloririi devine conic și gol la interior, ceea ce permite deosebirea florilor de mușețel adevărat de florile recoltate de la specii înrudite dar care nu au proprietăți terapeutice. Mușețelul este o plantă originară din sudul și sud-estul Europei, astăzi întâlnită în aproape întreaga lume. În țara noastră are o mare arie de răspândire întâlnindu-se aproape peste tot, de la câmpie unde apare masiv pe solurile sărăturoase, pâna în toate locurile însorite și mai umede de pe lângă drumuri, căi ferate, pajiști, fânețe, cu predilecție pe solurile nisipoase ușoare.Înflorește începând cu lunile aprilie-mai până la sfârșitul lunii august, uneori înflorește și a doua uară în septembrie.

 Momentul cel mai prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea înflorescențelor au petalele marginale dispuse orizontal (Flores Chamomillae), în această fază de înflorire, florile au cel mai mare conținut în ulei esențial. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua și numai pe timp însorit, de obicei o singură dată pe an, în lunile mai-iunie.Antiinflamatoare,

antiseptice,

analgezice,

antihistaminice,

cicatrizante și gastrice,

acțiune antiseptică și decongestivă anorectal,

tonic capilar.Intern

Bun sedativ antispasmatic și stimulent în cistite, în tratamentul enterocolitelor, gastritelor, dismenoreelor, diareei, colicilor intestinale, infecțiilor renale, în boli ale ficatului, în unele stări alergice, în astmul bronșic al copiilor.Extern

Are multiple întrebuințări sub formă de cataplasme, gargară, clisme, băi în diferite afecțiuni : arsuri, hemoroizi, răni, dureri de gât, diferite ulcerații ale pielii, abcese dentare, conjunctivite, calmează tenurile înroșite și iritate.

Nuferi Albi De Deltă

Este o plantă ierboasă perenă, cu dimensiuni între 1-2m, întâlnită mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare.

Are frunze mari, ovale, cu nervuri dorsale proeminente, pețiol foarte lung, pieloase, plutitoare. Frunzele pot atinge dimensiuni de până la 40 cm/ diametru.

Rădăcina este viguroasă și ramificată, puternic ancorată în mal.

Florile au diametru de până la 15 cm, sunt solitare, cu petale dispuse spiralat de culoare albă (14 - 40 bucati), staminele și pistilul fiind galbene. Florile de nufăr alb apar la începutul lunii iunie până în luna septembrie.

Fructul este sferic, de culoare verde, baciform.

Nufărul alb se folosește în combaterea insomniilor, avand efect sedativ. Frunzele și rizomii contin tanin, fiind folosite în industria pielăriei. Ca resursa turistică, nuferii albi, prin frumusetea lor atrag atentia turistilor din lumea intreagă.

Crizantemă

Crizantemele sunt un gen de flori (Chrysanthemum), format din aproximativ 30 de specii de plante perene, aparținând familiei Asteraceae, native Asiei și Europei de nord-est.Genul a fost format din mult mai multe specii în istoria sa, dar acestea au fost separate în mai multe genuri; denumirea genurilor a fost controversată, dar o hotărâre a Codului Internațional de Nomenclatură Botanică din 1999 specifică faptul că specia definitoare a genului este Chrysanthemum indicum. Aceste specii aparținea genului Dendranthema după separarea genurilor.

Genurile care au fost separate de Chrysanthemum sunt: Argyranthemum, Glebionis, Leucanthemopsis, Leucanthemum, Rhodanthemum și Tanacetum.

Speciile genului Chrysanthemum sunt plante perene, ierboase, care cresc până la 50–150 cm înălțime, cu frunze adânc crestate și flori mari, de culori diverse.

Aceste plante servesc drept hrană pentru larvele unor specii de fluturi.Crizantemele au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr. Un oraș antic chinez a fost numit Ju-Xian, în traducere "orașul crizantemă". Planta a fost introdusă în Japonia probabil în secolul al VIII-lea a.d., iar împăratul a adoptat-o ca sigiliu imperial. În Japonia există un "Festival al Fericirii" dedicat florii.

Floarea a fost adusă în Europa în secolul al XVII-lea. Linnaeus a numit-o conform prefixului grecesc chrys-, care înseamnă auriu (culoarea inițială a florilor), și -anthemon, însemnând floare.Cultivarea crizantemelor se poate realiza și în țara noastră, acestea nu s-au adaptat pe deplin climatului de aici. De aceea crizantemele trebuiesc ținute la temperaturi cuprinse între 7-14 grade Celsius. Solul trebuie să fie afânat, bogat în minerale și ușor drenabil iar vasul în care vor fi plantate trebuie sa fie destul de larg și adânc pentru a asigura spațiul necesar bunei fixări și dezvoltări. Atunci când sunt păstrate pentru a trece peste iarnă, se vor uda atat cât este nevoie, cât să nu se usuce pământul, excesul de apă putând provoca moartea florii. 

Floarea de colț

Floarea-reginei, sau floarea-de-colț, (Leontopodium alpinum Cass.) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae.Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 - 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată din până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori.

Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Prioada de înflorire este iulie - august.Crește în munți calcaroși în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stâncării. La noi crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933  și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.

Sunătoarea

Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, ușor lemnoasă în partea de jos, prevăzută de-a lungul ei cu două muchii, glabră și înaltă până la 1m. Frunzele, dispuse opus, sunt sesile, oval-eliptice, glabre și conțin numeroase pungi secretoare, dând impresia că prezinta puncte translucide (când sunt examinate prin transparență), de unde și denumirea de "perforatum" dată acestei specii. Florile sunt grupate în vârful tulpinii și ramurilor, sunt hermafrodite, pentamere; periantul este format din 5 sepale și 5 petale de culoare galben-aurie, iar androceul din stamine numeroase. Înflorește din iunie până în septembrie. Fructul este o capsulă ovală.

Produsul vegetal folosit: părțile terminale (de 20-30 cm) înflorite (Herba Hyperici)

Principii active: derivați antracenici (hipericină, pseudohipericină), ulei volatil, flavonozide având ca aglicon hiperina, acizii cafeic și clorogenic, tanin.

Acțiune farmacologică: datorită hipericinei și pseudohipericinei, uleiului volatil și taninurilor produsul are acțiune antiseptică, astringentă și cicatrizantă. Flavonozidele sunt răspunzătoare de acțiunea vasodilatatoare și hipotensivă. Acizii clorogenic și cafeic explică proprietățile antiinflamatoare și colagoge ale plantei.

Amarilis -(Crinul roșu)

Crinul Amaryllis este o planta cu bulbi mari si rotunzi, fiecare bulb avand o dimensiune de 5-10 cm in diametru. Acestia au mai multe straturi din care pornesc frunzele ascutite, verzi, lungi de aprox. 30-50 cm si groase de 2-3 cm., dispuse pe doua randuri.

 Frunzele apar toamna sau primavara devreme - in regiunile mai reci si se usuca si cad la sfarsitul primaverii, cand bulbii intra in stare de repausAmaryllis belladonna se inmulteste prin separarea bulbilor si chiar divizarea celor mari, la perioade de 3-4 ani, odata cu transplantarea.. tarziu, fiecare bulb produce unul sau doi pedunculi lipsiti de frunze, avand in varf  un manunchi de 2-12 flori, in forma de palnie. Fiecare floare are un diametru de 6-10 cm si dispune de 6 tepale (trei sepale externe,  trei petale interne, toate prezentand elemente comune).

Culoarea obisnuita a florilor este alba, acestea prezentand ramificatii rosu-aprins. Totusi, culorile naturale de roz sau purpuriu sunt cel mai des intalnite la aceste plante. Denumirea populara "crinul de iarna" provine de la modalitatea de inflorire - in momentul in care isi pierde frunzele.

Narcisa

Narcisa (genul Narcissus) este un gen originar din nordul Africii, regiuni mediteraneene și Europa Centrală, circa 32 specii erbacee, bulboase.

Termenul de narcisă vine de la mitul frumosului tânăr Narcis din mitologia greacă, care s-ar fi îndrăgostit de chipul său. Legenda spune că floarea a apărut la moartea sa, chiar pe mormântul său.

• Bulbul este ovoid, rotund, piriform, piriform-lunguleț, globulos-piriform, gros-piriform.
• Frunzele sunt lat-liniare, puțin canaliculate, glaucesceate, cilindrice, ascuțite la vârf sau ensiforme.
• Florile sunt, în funcție de specie, mici (miniatur), până la circa 10 cm diametru, tubuloase sau coronate, simple sau involte, albe sau galbene, cu petale albe și coronulă galbenă sau cu coronulă galbenă cu margine roșie etc, cu sau fără miros, cu tulpină unifloră sau multifloră. Elementele florale: 6 stamine, perigon compus din foliole mai mult sau mai puțin asemănătoare, ovate, oblonge sau uneori 
  • înguste, dispuse în formă de raze-farfurie, din centrul lor ridicându-se un tub sau un inel numit coronulă, antere mai mult sau mai puțin bilobate.
• Fructul este o capsulă.Se înmulțește prin divizarea bulbilor și , mai rar, prin semințe.Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri, grădini, ca flori tăiate și la ghivece în pământ argilo-nisipos, bogat în humus, expus la soare.Pe timp de iarnă se forțează ușor.