Hortensia( Hydrangea hortensis)

Hortensia este o plantă cu flori foarte răspândită în China şi Japonia, dar des întâlnită şi la noi în ţară. Înfloreşte vara şi iubeşte puţină umbră. Soarele prea puternic păleşte şi decolorează florile, care sunt de obicei rozalii sau albăstrui. Florile durează câteva săptămâni, iar dacă nu au contact cu soare prea puternic, până la o lună şi jumătate!

Denumirea ştiinţifică este Hydrangea hortensis.Genul hydrangea cuprinde mai multe specii de plante floricole întâlnite în parcuri şi grădini în locuri semiumbrite. Ele pot fi cultivate şi în sere, în ghivece cu înflorire în perioada de primăvară. Florile sunt originare din China şi Japonia. Numele îi provine din greacă (hydor= apă şi angeion = vas) În multe ţări este considerată o floare tradiţională pentru Paşte şi Ziua Mamei. Franţa este primul producător mondial de hortensia cu cele peste 7 milioane de ghivece produse anual. Cultura Hortensiei:

Înmulţirea prin seminţe a hortensiei se face numai în lucrările de ameliorare. Înmulţirea prin drajoni si marcotaj se utilizează pe scară redusă. În unităţile de producţie hortensia este înmulţită prin butaşi. Butaşii se fac din vârfurile de creştere. Perioada optimă pentru butăşire este februarie-iunie.

Plante Carnivore

Nepenthes - 2 - Speciile din Borneo

Borneo este o insula marea in sud-estul Asiei. Cu o suprafata de 750.000 km patrati este a treia ca dimensiune din lume. Suprafata insulei este dominata de ses, dar muntele cu inaltimea cea mai mare este Muntele Kinabalu (4100 m),aflat in nordul insulei. Acest munte, mai mult decat oricare alt loc in lume, este asociat in permanenta cu Nepenthes. Tipurile de vegetatie importante in Borneo includ padurile tropicale de ses, padurile de mlastina, padurile tropicale de munte, si pajistile alpine. Borneo detine una dintre cele mai vechi paduri tropicale, si lipsa tulburarilor exterioare a facut ca timpul sa-i dea ocazia vietii de a se dezvolta in forme uimitoare. Se estimeaza ca numarul de plante infloritoare din Borneo sa fie in jur de 15.000.

Ar fi prostesc sa incerc sa descriu fiecare specie, in parte, de Nepenthes prezenta in Borneo. In schimb voi furniza un numar mic de particularitati a celor mai importante specii. Cei interesati in amanunt trebuie sa parcurga cartea lui Charles Clarke - Nepenthes of Borneo.

Nepenthes albomarginata

Banda alba de pe ulcoriul acestei specii, aparent, serveste la atragerea termitelor. Iubeste termitele. Cea mai comuna culoare este verde, forme mai rare sunt verzi sau negre.

Nepenthes ampullaria

Capacul acestei plante nu fereste ulciorul de ploaie, dar acest lucru este pozitiv datorita faptului ca, aparent, plantei ii plac frunzele moarte si ramuricile la fel de mult cat ii plac insectele. Culoarea cea mai intalnita este verde.

Nepenthes bicalcarata

Faimoasa pentru nectarul prezent pe o portiune in forma de dinti, aceasta specie produce carcei care servesc drept case pentru furnici. Furnicile ii intorc favorul atacand gargaritele care ar putea dauna frunzelor. Speciile de ses sunt de la verde la rosu, cele de munte sunt galbene sau portocali, uneori verzi.

Nepenthes boschiana

O sursa de controversa si confuzie, considerata de Clarke ca include si N. borneensis, desi Jebb & Cheek (1997) nu sunt de acord. Folosind perspectiva lui Clarke, specia se gaseste doar in Gunung Besar.

Nepenthes burbidgeae

O specie foarte frumoasa, cu pete si avand culoarea alb ca baza. Distributia sa se restrange la Muntele Kinabalu si  Muntele Tambuyukon.

Nepenthes campanulata

S-a crezut ca a fost disparuta atunci cand singurul ei site a fost distrus, dar a fost gasit un nou site. Aceasta specie ciudata nu are peristom.

Nepenthes chaniana

O specie foarte paroasa, galbena, ce se gaseste in Sabah.

Nepenthes clipeata

Gasita doar pe stancile de granit din Gunung Kelem. Exista sanse mari sa dispara.

Nepenthes edwardsiana

Cred ca aceasta este specia cea mai frumoasa, datorita peristomului ornamental ca si N. burbidgeae, se gaseste doar pe Muntele Kinabalu si Muntele Tambuyukon.

Nepenthes ephippiata

Este o specie groteasca, datorita capacului ciudat care arata ca un organ de animal bolnav. Uitati-va la o poza si veti intelege.

Nepenthes faizaliana

Inrudita de aproape cu N. boschiana and N. stenophylla (si sursa de controverse). Se gaseste doar in muntii Gunung Mulu in Sarawak.

Nepenthes fusca

Se gaseste des in Borneo.

Nepenthes glandulifera

Foarte asemanatoare cu N. pilosa.

Nepenthes gracilis

O specie relativ mica, complet iertatoare la erorile de cultivare, o alegere excelenta pentru propietarii de terariumuri.

Nepenthes hirsuta

O specie verde, fara nimic spectaculos, distribuita in partea de vest a insulei.

Nepenthes hispida

O specie similara cu N. Hirsuta. Daca cele doua specii sa fie considerate separat e controversat.Brunei.

Nepenthes hurrelliana

Posibil o specie rezultata prin hibridizarea N. fusca si N. veitchii. Gasita in Sarawak, Brunei, si Sabah.

Nepenthes lowii

O planta care produce ulcioare superioare care, aparent, captureaza excrementele pasarilor.

Nepenthes macrophylla

O planta foarte frumoasa. Adoptand perspectiva lui Clake, ea se gaseste doar pe Muntele Trus Madi (Sabah).

Nepenthes macrovulgaris

O planta cu ulcioare mici si indesate. Gasite pe Muntele Silam, Muntele Kinabalu, si Muntele Nambuyukon.

Nepenthes mapuluensis

La inceput s-a crezut ca se gasesc doar in Gunung Ilas Mapulu (Kalimantan Timur), dar apare si in alte parti.

Nepenthes mirabilis

Cea mai raspandita specie din gen.

Nepenthes muluensis

Asemanatoare cu N. tentaculata, usor de distins doar dupa ulcioarele superioare. Se gaseste in Gunung Mulu, Gunung Murud, si Bukit Batu Lawi.

Nepenthes murudensis

Aparent un hibrid gasit in Gunung Murud.

Nepenthes northiana

Gasita doar pe dealurile de sud din Kuching.

Nepenthes pilosa

O planta verde ce se gaseste doar in partea centrala a insulei.

Nepenthes platychila

O planta cu peristomul fin.

Nepenthes rafflesiana

Remarcabila datorita varietatii enorme a felurilor de ulcioare, ce includ forme alungite.

Dionaea Muscipula

Dionaea muscipula este o plantă carnivoră care își prinde și își digeră prada, în general insecte. Mai este cunoscută și sub numele de Venus Flytrap. Structura capcanelor este formată din porțiunea finală a frunzelor. Capcana este formată în partea terminala a frunzelor și este declanșată de perișori interiori. Capcana este declanșată de 2 atingeri a terminațiilor nervoase într-un interval de 20 de secunde. Mecanismul de declanșare întârziat este explicat ca o garanție împotriva pierderii de energie inutilă prin prinderea de obiecte fără valoare nutrițională.

Planta poate avea patru până la șapte frunze care iau naștere din tulpina subterană care este de fapt un rizom. Fiecare frunză poate ajunge la o lungime maximă de trei până la șapte centimetri, în funcție de perioada anului; frunzele mai lungi apar de obicei după înflorire. Plantele care aparent au mult mai multe frunze, sunt în general colonii care au apărut prin diviziunea rozetelor subterane. Se cultiva în sere și se poate folosi ca plantă de apartament.

Macul De Câmp

Caractere de recunoaştere : Erectă, înaltă de 20-90 cm, cu tulpini numeroase ; rădă­cina : pivotantă, albicioasă. Tulpina : ade­sea ramificată, cu peri deşi, erecţi, aspri ; frunzele : foarte păroase, cele bazale neregulat penat-sectate, peţiolate, cu numeroşi dinţi pe margine ; cele tulpinale sesile, mai reduse, lobate sau dinţate ; flori : solitare, pe un peduncul lung şi păros, formate din 2 sepale mari, cu dia­metrul pînă la  10  cm, verzi,  păroase,caduce, 4 petale roşii intens cu sau fără pată la bază, iar în centrul florii numeroase stamine înconjurînd ovarul ; fruct : capsulă pînă Ia 2 cm terminată cu un disc stelat ; în interior numeroase seminţe reniforme, brun-închise.

 Materia primă: Flores Rhoeados - petale de culoare roşu-violet, cu sau fără pete negre la bază. Miros specific, gust amărui, mucilaginos.

Ecologie şi răspîndire : Plantă tipică ca buruiană de semănături, mai ales la cereale, puţind fi intîlnită şi în mirişti, marginea drumurilor şi a căilor ferate. Creşte numai in lumină directă, suportînd tempera­turi ridicate. Faţă de sol nu are pretenţii deosebite faţă de textură, crescînd şi pe soluri argiloase sau nisipoase, cere însă să fie bogate şi cu mult calciu.

Altitudinal se întîlneşte în zona de cimpie şi deal, putîndu-se recolta în toate judeţele din aceste zone. Datorită erbicidării culturilor, aria macului de cîmp se restrînge şi bazinele sînt fluctuante. Experimental au fost făcute si culturi.

MACUL DE GRĂDINĂ (Papaver somniferumL.)

Este o plantă ierboasă a cărei tulpină ajunge pînă la 1 m înăl­ţime, ramificandu-se numai în partea ei superioară. Frunzele de la baza tulpinii sunt lung peţiolate, cele de pe tulpina mijlocie scurt peţiolate şi cele din partea superioară a tulpinii sunt lipsite de peţiol. Florile — cate una pe o ramură — sunt mari, de culoare albă, roză sau roşie, uneori chiar violetă. Fructul este o capsulă ovoidă tur­tită, acoperită cu un căpăcel (ca o pălărioară), la baza căreia se află nişte pori, prin care pot fi scuturate seminţele din interior. Aceste seminţe sunt mărunte, negre-cenuşii, bogate în ulei şi au un gust plăcut aromat. Planta se cultivă pentru utilizări alimentare, medicinale şi chiar ornamentale.

Panseluță

Panseluța de câmp, barba împăratului, catifeluța sau trei-frați-pătați (Viola tricolor - L.) este o floare sălbatică de origine europeană, care crește în toate anotimpurile. A fost introdusă în America de Nord, unde s-a răspândit pe vaste teritorii și este cunoscută ca Johnny Jump Up (deși numele este folosit pentru a denumi și alte specii similare precum Panseaua galbenă). Este progenitoarea panselei cultivate și din acest motiv este numită și Pansea sălbatică; înaintea dezvoltării panselei cultivate, "Pansea" era denumirea alternativă pentru specia sălbatică.

Panseluța este o plantă de dimensiuni mici, care crește pe tulpină, atinge cel mult 15 cm în înălțime, cu flori care au un diametru de aproximativ 1.5 cm. Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales pe pământ acid sau neutru. De regulă crește în locuri parțial umbroase și înflorește din aprilie până în septembrie. Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau albe.

 Ele sunt hermafrodite și fertile, polenizate de albine.Cum sugerează și numele, panseluța are o lungă istorie de folosire în medicina naturistă. A fost recomandată ca tratament în tratarea epilepsiei, astmului, bolilor de piele și exemelor. Are proprietăți expectorante, fiind folosit astfel în tratamentul bronșitei și a tusei convulsive. Este de asemena diuretic, ceea ce duce la folosirea sa în tratarea reumatismului și a cistitei.

Florile au fost de asemenea folosite pentru producerea vopselei galbene, verzi și verzui-albăstrui, în timp ce frunzele sunt folosite în producerea un indicator chimic.

Cu mult înainte de dezvoltarea panselelor cultivate, panseluța a fost asociată cu gândul în "limbajul florilor", de regulă prin denumirea sa alternativă de pansea (de la francezul "pensée" - gând): în consecință citatul Opheliei din opera lui William Shakespeare Hamlet, "Acolo sunt pansele, sunt pentru gânduri". Ceea ce Shakespeare avea în minte erau panseluțele, nu panseaua de grădină de azi.

Shakespeare face o referire mai directă la Panseluță în Visul unei nopți de vară. Oberon îl trimite pe Puck să adune "o mică floare sălbatică" pe care fetele o numeau "Iubire-în-trândăvie". Motivul lui Oberon este că a deviat o săgeată trimisă de Cupidon, destinată unei "vestale drepte, încoronată de vestici" (se presupune că este vorba de Regina Elisabeta I) pentru a cădea peste planta "înainte albă precum laptele, acum purpurie ca rana dragostei". Oberon susține că zeama panseluței, "pe pleoapele dorminde așezată, va face bărbat sau femeie să iubească la nebunie următoarea persoană pe care o va vedea." Dotați cu astfel de puteri, Oberon și Puck controlează soarta mai multor personaje din piesă, pentru a da nota dramatică și comică a piesei.Panseluța are un număr mare de nume colocvii alternative, de până la 200.